Feeds:
Articole
Comentarii

La revedere wordpress!

La aproape un an de când mi-am tras blog, m-am hotărât să-mi iau domeniu propriu şi să îmi mut blogul aici, la mine acasă, de pe wordpress. Îi mulţumesc lui Escu, care m-a ajutat cu tot ce a însemnat mutarea, care m-a suportat ca un martir, care mi-a răspuns la toate întrebările mai mult sau mai puţin enervante şi care, nu în ultimul rând, mi-a găsit acest layout superb. Evident, am ales zeci de layout-uri, pe care le-a încărcat, ca să le vază ochiul meu în mărime naturală, până când, într-un final, exasperat, mi-a spus “stai! mai am eu ceva”. Şi a scos, el ştie de unde minunăţia asta de fundal. Escule, îţi mulţumesc !!!

Vă mulţumesc şi vouă, celor care mă citiţi. Fără voi, poate că nu aş fi depus niciun efort, fără voi nu aş fi ales să am o identitate virtuală închegată. Mulţumesc celor care mi-au făcut peste 16.500 de vizite de până acum.

Îţi mulţumesc şi ţie Laura (aka Anca) pentru că m-ai convins acum un an să îmi fac un blog.

Vă aştept să mă citiţi la noua adresă

www.allias.ro


Cum cititorii mei nu mă iubeşte, sau mai bine zis majoritatea lor, nu am intrat în etapa a doua a concursului organizat de roblogfest :( . Oricum, le mulţumesc celor care mi-au susţinut blog-ul cu voturile lor, mai de plăcere, mai obligaţi…Vă pup şi baftă celor pe care îi cunosc şi au rămas încă pe baricade! Nu vă lăsaţi! Sau cum ar zice colega mea Laura „pe ei, pe mama lor!”. :D

Leapşa de la Jean

Am mai primit o leapsă. De la Bică. Jean Bică. Căruia îi mulţumesc pe această cale :P . Sunt 16 întrebări, legate de literatură. Ca să nu rămân datoare, mai ales că mi-a făcut o invitaţie deosebită, iată-mă. Leapşa o pasez prietenului Bogdan Apostol (ca să i-o întorc), lui Mircea Mihai (că tot e deschis la lepşe), lui Ionuţ Mustaţă (al cărui blog, spre ruşinea mea, l-am descoperit abia azi) şi Adelei Marchis (pe care n-o cunosc încă :P ).

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?

Cea mai bună carte? Citesc anarhic, diferite genuri şi nu am cum să compar mere cu pere. Aproape cu fiecare carte citită descopăr ceva nou, care îmi place şi mă ţine cu sufletul la gură. Dacă îmi place o carte anume, atunci cumpăr toate cărţile pe care le găsesc ale autorului respectiv. Pe măsură ce cărţile trec prin mâna mea, ies la iveală lucruri fascinante, sau teme la care nu mă gândisem înainte.

2. Ai făcut cadou cărţi?

Da, am făcut cadou cărţi şi încă fac. Însă în timp mi-am dat seamă că un astfel de cadou nu bucură pe oricine. Am prieteni cărora le-am cumpărat cărţi, nu s-au bucurat şi nu le mai cumpăr, am prieteni cărora le cumpăr cărţi pe lângă un alt cadou şi o am pe prietena mea Nicoleta, căreia îi cumpăr numai cărţi. Este ca o înţelegere între noi, de zilele noastre de naştere ne cumpărăm cărţi şi atât. :)

3. Care este viitorul literaturii?

Din ce punct de vedere? Cum vor arăta cărţile în viitor, sau daca lumea va mai citi? E posibil ca în viitor să folosim cărţi în format electronic (audiobook-uri, sau în diverse formate pe care le vom citi pe calculator sau pe diferite device-uri).  Eu mai mult ca sigur le voi prefera pe cele în format clasic, preferând mirosul hârtiei unui monitor. Cât despre plăcerea oamenilor de a citi va rămâne, sunt sigură că da. Vad din ce în ce mai mulţi oameni citind în mijloacele de transport în comun sau în parcuri.

4. În ce limbă aţi citit cărţi?

În română şi o prefer. În şcoala generală mai citeam în franceză, însă în clasa a VII-a m-am lăsat, apoi am avut tentative în engleză, dar nu m-a prins.

5. Ce cărţi celebre nu ţi-au plăcut?

„Biblioteca din Alexandria” de Petre Sălcudeanu. Am citit ce am citit din ea, până am ajuns la o descriere care m-a dat total peste cap şi am refuzat sa o termin.

6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?

E greu de tranşat o astfel de problemă sau de făcut o ierarhie. E ca acea întrebare pusă copiilor: pe cine iubeşti mai mult, pe mama sau pe tata? Dar ca să încerc să răspund, probabil Rusia şi Germania.

7. Îţi iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

Obişnuiam să scot citatele care îmi plăceau. De scris pe cărţi propriu-zis, nu am făcut-o decât pe cărţile din care studiam.

8. Cam câte cărţi ai citi până acum?

Mi-este absolut imposibil să dau o cifră. Oricum, mult peste medie, chiar dacă această medie nu o pot cuantifica. De când am învăţat să citesc, în clasa a IIa, citesc în fiecare seara înainte de culcare.

9. Cu ce cărţi ai adormit în braţe de plictiseală?

O, da. „Generalul în labirintul său” de Gabriel Garcia Marquez. Am urât această carte. Însă am „prostul” obicei să termin toate cărţile de care mă apuc, excepţie făcând „Biblioteca din Alexandria”.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

Foarte mult. Nu am o paleta largă de pasiuni/hobby-uri în viaţa asta, însă lectura este printre ele.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

„Fiinţă şi Timp” a lui Martin Heidegger, cadou pentru cineva iubit.

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?

Nu ştiu ce să răspund, mi-au plăcut foarte multe cărţi cum s-au sfârşit. Fiecare final care mi-a plăcut în mod deosebit, mi-a plăcut în mod subiectiv. Fiecare poate că a aparţinut unei vârste, unei stări anume pe care o aveam la acel moment dat sau unei influenţe.

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?

Cea mai influentă carte cred că este Biblia. Eu nu am citit nicio carte despre care pot spune că m-a influenţat. Încă nu am citit „Aşa grăit-a Zarathustra” – Nietzsche sau „Manifestul Partidului Comunist” – Marx şi Engels. :D

14. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult?

Nu pot spune că m-a influenţat vreun scriitor.

15. Cât de repede citeşti o carte?

Depinde de gradul de dificultate al textului. Kant nu citeşti cu aceeaşi viteză ca Sandra Brown.

16. Poate literatura să schimbe lumea?

Depinde ce fel de literatură. Între rândurile anumitor cărţi există demoni care aşteaptă o minte slabă pe care să o influenţeze şi astfel să iasă în lume.

Vatmanul “sexy”

Câteodată merg la muncă folosind tramvaiul. Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt doar 6 staţii şi mă lasă fix în faţa biroului. Azi de dimineaţă, cum stăteam eu ca o mare doamnă pe refugiu, din sens opus văd că vine un tramvai. Nimic neobişnuit, până în momentul în care mă claxonează. Mă uit spre vatmanul îmbrăcat într-un tricou portocaliu, care îmi zâmbea cu gura până la urechi şi îmi făcea semne disperate să îi dau numărul de telefon. Cred că văzuse reclama aia în care erau un tip şi o tipă la semafor, fiecare în maşina lui şi ea suflă pe geam să se aburească şi îi scrie cu degetul numărul de mobil. Oricum se potrivea, eram în intersescţie, eu aşteptând tramvaiul, el conducând tramvaiul, ce să mai spun, o potrivire perfectă. Preventiv i-am reţinut indicativul, ca să ştiu să mă feresc de el, să nu îl prind în drum spre casă. Cine ştie ce idee îi mai vine…

Paznicul vigilent

Acum vreo două luni m-am mutat cu biroul din clădirea în care lucram în clădirea de lângă, în aceeaşi incintă. Nimic spectaculos până acum. Însă de vreo două săptămâni paznicul care acoperă zona noii mele locaţii, mă întreabă la două zile: „Dumneavoastră lucraţi aici?”. Şi mă tot gândesc eu dacă el ştie ceva ce eu nu ştiu. Deh…”criza” asta scoate paranoia din noi…

Articole mai vechi »