Ploua uşor, într-o dimineaţă de iunie. Şoseaua era distrusă, făcându-mă să mă gândesc la greutăţile întâmpinate de Făt-Frumos în căutarea Cosânzenei. Nimic nu l-a oprit pe el şi nimic nu m-a putut opri nici pe mine. Pădurea se revărsa peste paşii mei, verde şi umedă cântându-mi cu mii de păsări.
Ploua mărunt, într-o dimineaţă de iunie. Munţii se zvârleau dintre nori şi toată împrejurarea se oprise parcă minunându-se de prea multă splendoare. Plaiul Foii se iţea în depărtare, undeva, doar în gândul meu, căci mai aveam de mers o vreme până să ajung.
Ploua liniştit într-o dimineaţă de iunie. Venind din marele oraş, cu zgomotul încă zbucuimându-mi tâmplele, mi-am putut bucura ochii cu păşunile întinse peste pământ reavăn, păşuni păscute de cai cu mânjii lor, sau de câte un măgăruş uimit de prezenţa mea. Singurul lucru la nelalocul lui, eram eu, cu hainele mele sport peste care aruncasem o geacă impermeabilă. Veneam însă din marele oraş civilizat.
Ploua peste mine într-o dimineaţă de iunie. Mă gândeam prin comparaţie de câtă fericire poţi avea parte într-un colţ de natură şi cât de repede uităm lucrurile simple…
Ploua uşor, într-o dimineaţă de iunie…la Plaiul Foii.
Ceea ce prin ochii mei lua proporţiile unei linişti trecătoare, aproape mie doar în câte o dimineaţă pierdută prin vârtejul lucrurilor cotidiene de orăşeancă, nu mai părea atât de simplu şi poate, primitiv dacă aş fi locuit acolo.
Viaţa la munte nu este uşoară, animalele au nevoie de multă îngrijire, iernile sunt lungi şi reci şi câteodată apele vin din munţi puhoaie. Atunci, tristeţile sunt mari, iar oamenii plâng. Şi o iau de la capăt încă o dată.
munţi…nori…ploaie…
măgari şi măgăruşi păscând nederanjaţi, liniştiţi…
un ponei blond şi curios
cabana Plaiul Foii, superbă, lângă munte
simplul sublim
în drum spre inima muntelui
în linişte…un drum, brazi…
pentru cine pofteşte frăguţe
inconştiente de frumuseţea din jur, oiţe…
