Plec acum vreo lună în delegaţie la Constanţa. Nu singură, ci împreună cu o colegă. Nu voi intra în detalii legate de scopul călătoriei noastre, ceea ce este important este că, într-una din zile, după ce ne-am terminat treaba, am luat-o la picior prin noul mall pe la magazine. Printre altele, am intrat într-un magazin de încălţăminte, unde colega mea a probat câteva perechi de săndăluţe şi balerini. Cel mai interesant a fost momentul în care a băgat piciorul într-un pantof care avea in interior o capsă…desfăcută. Sperietură, durere, nervi, sânge. Nu vă spun că cel mai tare m-am enervat eu, care într-un magazin destul de mare a trebuit sa caut „a shop assistant” care să îmi cheme un şef de magazin. Nu o să vă povestesc nici de proasta gestionare a incidentului în sine de către reprezentanţii acelui magazin. O să vă povestesc în schimb despre aventura ce a urmat după incident, în Constanţa undeva pe la ora 10 jumătate din noapte.
Ne suim în maşină. Mergem la hotel. Eu îi spun colegei că trebuie să mergem la spital să-şi facă vaccinarea antitetanos. Ea…nu prea voia. O conving. „Mă doare?”, eu zic „nu, dar să-ţi faci în stânga”. Se uită suspicios la mine. Îi zâmbesc larg.
Ne suim iar în maşină. Luăm indicaţii de ordin rutier şi via Spitalul Judeţean Constanţa. Ajungem. Acolo totul bine şi frumos, mergem la camera de gardă unde nu vă închipuiţi ce era. Am găsit o asistentă drăguţă care ne-a „rezolvat imediat”. Înainte să plecăm întreb „vaccinul ăsta are vreo contraindicaţie alimentară sau la alcool?”, la care ea „eee, acum nu vă apucaţi să beţi”. Am dat din umeri, cu gândul că o bere pentru amândouă ar fi bună după toate peripeţiile zilei.
Ajungem iar la hotel. Acolo nuntă mare. Era sâmbătă seara. Don’şoara asistentă ne spusese că ar fi bine să punem gheaţă la vaccin pentru a evita inflamarea zonei şi intensificarea durerii. Zis şi făcut. Mă duc la recepţie/bar şi cu o faţă de miloagă zic „nu aveţi puţină gheaţă să îmi daţi vă rog, colega mea a făcut un vaccin şi o doare mâna”. Barmanul foarte amabil îmi pregăteşte un pahar plin ochi cu ceea ce-i cerusem, la care colega mea, ingenuă, mă ia prin învăluire, îmi intră în faţă la bar, ţinându-se de braţ, şi spune „nu vă supăraţi, îmi daţi şi mie 50 de whisky?” În momentul ăla mi s-a năruit totul. Barmanul ne întinde paharul plin cu gheaţă într-o mână, paharul cu whisky în cealaltă mână, zâmbind complice „vaccin fetelor, vaccin?”. Eu acum, ce să zic ? „şi…50 de Bailey’s se poate vă rog”…
Notă: Pentru că zilnic cineva dă search pe google cuvântul “antitetanos”, mă văd obligată să specific:
- injectarea anititetanos se face la maximum 6 ore de la incident
- nu există contraindicaţii la alcool

Eeee… hai ca ne dam prea occidentali si raniti acum, mare chestie o mica julitura. Lasa si organismul ala sa lupte putin, ca asa orice musca ajunge sa te bage in spital daca sistemul de aparare al organismului nu e exersat.
Vorba lu’ Bruckner: omul occidental combină „puerilismul cu lamentaţia“; vaaai sunt o victima, o intreaga paranoie a fragilitatii.
Gata, hai noroc – ca eu bagam 50-ul de la inceput.
trebuia sa spui numele magazinului
daca era sa fie asa..cum de ati plecat asa usor din magazin…pt asa ceva se dau despagubiri.in caz contrar ei pot fi dati in judecata.ma rog e mai complicata situatia…
aşa este, însă tot ce a vrut colega mea în acel moment a fost să plece. şi chiar aşa s-a întâmplat.