Iau azi un taxi din Bucureştii Noi în Dorobanţi. Nimic anormal. Era un domn de la Meridian. Urc, îi dau adresa şi pornim. Îl privesc din spate, tipul era foarte bine îmbrăcat şi cu bun gust…ochelari de vedere de firmă. Trecem de podul Constanţa, taximetristul meu era vădit neliniştit. Pune mâna pe telefon şi sună.
„…Auzi băi…pelicane! Te-am auzit că iei comanda în 6. Eu am ajuns în 5 şi am luat şi două semafoare pe roşu din cauza ta. Dar te-am luat…Da, m-a ocupat. Păi unde să merg? În Puţul lui Zamfir…Da, Apusului colţ cu Brâncoveanu…Da pelicane, ştiu. Da măi, aia de la X Taxi au staţiile măsluite. Iau de pe frecvenţa noastră…Ştiu. Mă pelicane, mergem la peşte mâine?…Eu aşa vreau. Bine mă…hai pa!”
Lămuresc cu el că eu merg în Dorobanţi, nicicum în Militari sau Berceni. El ştie, evident. Mai stă un pic şi pe la Arcul de Triumf pune mâna pe telefon.
„…băi maimuţă subacvatică! Vorbeşte-mi stereo! Zi, mergem la peşte?…Pai da, ştiu eu unde…Cum unde? Mergem într-un loc unde să poţi prinde şi tu măcar un peşte…Da mă, ştiu bine locul. Partea bună e că se plăteşte la final… Da mă pelicane. Sigur se plăteşte la final…eeee unde…La Carrefour mă! Ha ha ha! Şi mă pelicane, îţi mai zic eu un loc. Mai ştiu nişte peşti…în faţă la Lido. Dar pe ăia îi prinde poliţia! Ha ha ha. Hai, ne auzim când ies din tură!”
Am râs pe înfundate. I-am reţinut indicativul. Data viitoare îl cer tot pe el.
Aha, te-am prins
La mine apari doar cu adresa de mail, nu si cu blogul. Acum te stiu…. 
)
pai eu nu ştiam cum apar. dar cum m-ai descoperit?
“Data viitoare îl cer tot pe el. ”
Da’ iti iei si undita de data asta, si eviti inamicii cu statii masluite, dai intalnire cu pelicanu a.k.a. maimuta si la baltaaaaaa.
Macar ai ajuns unde trebuie ?
măi, am ajuns.
oricum, super tipul. m-am distrat de minune.
tare curioasă aş fi să merg cu pelicanu’, mi-l închipuiam aşa…umil, la telefon. şi mă duc cu el să văd peştii de la Lido.
Pai brusc ieri mi-a aparut adresa
Probabil ca ai fost logata la blogul tau si ai inrtrat si la mine.
Hei! Esti fericita ca iei taxi-ul! Eu, cu numere de CJ, sofer educat in trafic un pic mai civilizat decat aici, am cosntatat ca in Bucuresti a mai aparut o “specie” de soferi: cei de vara. Adicatelea, eu mi-am explicat ca sunt cei care nu au curaj sa conduca dupa terminarea concediilor. Acum cand este un trafic cat de cat fluidizat, am trait cele mai tari senzatii de accident, zilnic, cu soferii de vara!
O sa iau si eu taxi de acum, asa sper sa scap de nervii varsati peste o …soferitza pentru care oglinzile sunt optionale si bordul e locul pentru asezat papitoi si papusele…
lasă-mă că azi am luat un taximetru al cărui şofer era să facă vreo patru accidente. şi avea şi unghia mare foarte lungă. scârbos.