• Acasă
  • Contact
  • Despre mine

mi se spunea…Alias

la rascruce de gânduri…la nord de tropice

Feeds:
Articole
Comentarii

Dracena

august 2, 2008 de allias

Stăteam de vorbă cu o prietenă despre plante de apartament şi mi-am adus aminte de o întâmplare ilară pe care am trăit-o.

Acum vreo 6 ani, lucram la o firmă, ale cărei birouri îmi păreau foarte triste, în ciuda abundenţei de lumină naturală şi a spaţiului generos. Simţind eu acestea, cer administratorului aprobare să iau bani şi să mă duc la un magazin de bricolaj să cumpăr nişte plante.

Zis şi făcut. Mă duc cu un coleg, eu cumpăr plante, el le cara la maşină, apoi în birou, eu le aranjez. Totul era minunat. Printre plantele cumpărate, se afla şi o dracena imesă, pe care am dat la vremea aceea o căruţă de bani, mai exact un milion jumătate. Când am adus plantele şi am făcut decontul, am văzut eu ca a noastră economistă a făcut nişte hârtii, m-a pus să semnez chestii în care dracena intra în gestiunea mea. Nu am prea înţeles eu, însă nu mi-am făcut probleme pentru că oricum eu, iubind plantele, urma să am grijă de ele.

Trece un an de atunci, plec într-o delegaţie mai lungă, de o lună, motiv pentru care o rog pe aceeaşi economistă să aibă grijă de plante, să le ude. I-am lăsat inclusiv schemă de udare a lor, pe zile. Mă întorc. Toate plantele erau bine, mai puţin dracena mea care dădea semne de înec. Economista mea o udase fără a ţine cont de indicaţiile mele, reuşind să îi creeze condiţii optime de putrezire a rădăcinii.

Pe lângă drama pierderii plantei, mai vine şi economista care îmi spune că trebuie să îmi impute planta, întrucât este trecuta (evident, de ea) ca mijloc fix în contabilitate şi că trebuie să o plătesc. Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte! O întreb cum de i-a trecut prin cap sa o treacă „mijloc fix” în loc de „obiect de inventar”? Ea îmi dă explicaţii contabile, mă bagă în Kafka, nu înţeleg nimic. Cert este că până la urmă, şefa ei (care s-a crucit de „scăparea” economistei noastre, una bună de altfel), a făcut comisie de casare pentru a scădea dracena din curtea mea. Mă gândesc eu acum, dacă ne cumpăram la firmă un dulău de pază, cu pedigree şi cu factură şi păţea bietul animal ceva, în „gestiunea” cuiva…ce făceam?

Doar mi-am adus aminte şi m-am distrat.

Postat in mărunţişuri | 2 Comentarii

2 Răspunsuri

  1. pe august 12, 2008 la 10:40 am cornel

    Never, never-ever nu ii voi intelege pe oamenii de “mov”…Stii bine cum sunt si ai nostri…


  2. pe august 12, 2008 la 6:50 pm allias

    ştiu cornele…leul! la leu tre’ să iasă! iar dacă nu iese, cineva trebuie să plătească pentru asta. :)



Comentariile nu sunt permise.

  • RoBlogFest – Votati!

    VOTEZI la roblogfest 2009
  • ZeList

  • Arhivă

    • martie 2009
    • februarie 2009
    • ianuarie 2009
    • decembrie 2008
    • noiembrie 2008
    • octombrie 2008
    • septembrie 2008
    • august 2008
    • iulie 2008
    • iunie 2008
    • mai 2008
    • aprilie 2008
  • Categorii

    • categorie fără nume
    • d'ale bucureştilor
    • de pe la muncă
    • despre suflet
    • dor de ducă
    • filme şi cărţi
    • mărunţişuri
  • Blog Stats

    • 22,784 hits
  • Meta

    • Conectare
    • Intrări RSS
    • Commentarii RSS
    • WordPress.com

Bloguieşte pe WordPress.com.

Tema: Mistylook de către Sadish.